Firmituri

Peste niţică vreme am să schimb prefixul, din doi, în trei. Nu ştiu ce impact sau importanţă o să aibă, însă e de simţit ce, cum şi câte am realizat până acum şi nu cred c-o să depăşesc mai multe decât cele de la ambele mâini. Deci, e de înţeles că prin ’81 m-am izbit de realitate cu primul şoc al aerului inspirat de plămâni-mi virgini. După ceva luni, vreo 18, mândria de a fi român într-o epocă de aur (oxidat) s-a exprimat prin prima mea tentativă de a face vocalize, încercând o interpretare a preaiubitului Trei culori. Din spusele părinţilor, sunam promiţător dar ştiu eu mai bine cum e cu imparţialitatea în familie…oricum am încercat.

După câteva scurte imagini şterse dar bine salvate în cele mai îndepărtate fişiere ale creierului din dotare, legate de grădiniţa comunei Iveşti, de câteva întâmplări specifice vârstei şi de câteva momente jenante petrecute în curtea bisericii, m-am trezit că ştiu de mine exact când am făcut primul pas în curtea şcolii Dimitrie Cantemir sau nr. 22. Trebuie să fi fost traumatizant de mi s-a declanşat ceva în căpşor, la momentul dat şi mi-a pornit motoraşul de înregistrare continuă. Oricum, frumosă perioadă la şcoala generală, chiar mai plăcută decât la profesională-seral-facultate. Deşi am prezentat un avantaj privind modul de redare a semnelor grafice, nu am fost niciodată premiat sau menţionat, pe motiv de Brânză bună în burduf de câine, preferând să trag cu arcu, nu în cur lu’ Marcu, ci la ţinta golanului. Dintre toate disciplinele de învăţământ abordate pe durata celor opt ani de consolidare a culturii generale, am ajuns să mă pricep (vroiam să scriu excelez, dar nu e cazul) la literatura română, însă fără a citi foarte multe cărţi ci doar prin jonglatul cuvintelor cărora le-am dat o tentă de visător, limba engleză-americănească, pentru că am fost intoxicat de serialul Dallas şi pentru că suna foarte plăcut (având un şoc puternic la auzul sunetului bastard al adevăratei limbi pe care, într-un final am adoptat-o), apoi desen însă nu tehnic şi muzică (nu o să spun Educaţie Fizică ). Mi-au plăcut şi istoria şi geografia, însă nu îndeajuns să reţin prea multe.

După generală, susţinut şi îndrumat de părinţi şi pe motivul “O să ai un loc de muncă sigur”, am intrat la profesionala liceului metalurgic după un examen cu o concurenţă uluitoare, reuşind, ca după trei ani de studiu să devin un mândru Hidraulist. Părinţii nu s-au înşelat - după serviciu, crăcănat de somn, am reuşit să împlinesc cei trei ani de seral, concretizaţi într-o diplomă (bineînţeles având o medie de valoare mediocră).

Studiul facultativ a fost împlinit, condiţionat de imperioasa lege a săvârşirii stadiului militar, ce mi s-a părut o mare pierdere de timp în măsura în care nu aveam nicio intenţie în a-mi continua “studiile” în acel domeniu. Deci, după doi ani de facultate m-am decis să acord mai multă atenţie la ceea ce se preda şi am reuşit să împlinesc patru ani de studiu cu menţiunea Consultant legal sau ceva de genu… vă rog să nu mă întrebaţi ce şi cum despre legi şi cutume sau alte izvoare.