Contrastând puternic cu faptele reprobabile ale conaţionalilor ce sălăşluiesc pe străine făgaşe denigrând imaginea, şi-aşa înceţoşată, a României, Tanţa Ştefănescu este exemplul clar că România a crescut şi educat oameni demni de toată consideraţia. Cu o experienţă vastă în servicii medico-sanitare, Tanţa Ştefănescu a dat dovadă de sârguinţă şi seriozitate în cele desfăşurate, propulsându-se spre [...]
Archive for the ‘Tribut’ Category
E noapte, ger, fulgi fug nebuni şi-n linişte se aşează În case cald, geamuri în flori, mese-n belşug se scaldă. Cizmele-s uzi, ciorapi-ntinşi pe soba-nflăcărată Lemne trosnesc, flăcări în dans şi-un câine afară, latră. „Primiţi colinda!?”, strigă-n cor… cântă şi clopoţeii, Uşa se crapă şi în prag stau un băiat şi-o fată. „Să fie [...]
Începuse a se crăpa de ziuă când Modor se întrezări prin ceaţa groasă, şchiopătând. Reuşise să îi fugărească pe cei trei afurisiţi însă nu fără luptă. Unul dintre fraţii lui reuşise să-i mângâie una din labe, cu caninii însetaţi şi plini de ură. Şi-a continuat, apoi, căutarea însă fără niciun succes, fiind ameţit de halucinantele [...]
Frigul îşi amplifica dârzenia pe măsură ce ziua îi facea loc nopţii. Coşurile caselor fumegau vesele dând o impresie de bunăstare. În curte, zgomotul lemnelor crăpate amuţise odată cu ultima tăietură de topor iar în casă flăcările lumânărilor dansau în ciuda nopţii, animate de foiala generală a familiei. În cuşcă, Modor lenevea în aşteptarea cinei [...]
- Vă mulţumesc pentru omniprezenţă! În special dumitale, domnule Mitru! spuse Marva plină de ironie, trăgând un ghiont auditiv celui ce stătea dus în lumea viselor. – Cu iertare, doamnă! A fost noaptea scurtă şi mâncare din plin. Stomagu-mi lucrează, încă… După un scurt moment de linişte în care Marva se reinstală în capul grajdului, [...]
Tresar când simt în aer nesimţirea Şi bat la poartă cerşind mântuirea Dar nimeni nu răspunde, că nu-i vremea Mă-ntorc, mă lupt cu ura şi cu lenea. Şi-s’ obosit că-i luptă fără fine Încerc să mă lovesc să scăp de ce-i firesc Şi aud un „mulţumesc” şi mi-e mai bine Iar mă ridic ş-apoi [...]
Sub paşii ei grăbiţi, uşori, parcă în zbor Pământul înflorea sub greutatea lor Şi păsări ce cântau şi-n lanţ câini ce stăteau Cu ochi blajini şi veseli… o priveau. Şi soarele năpraznic şi vântul zbuciumat Şi pomii din grădină ţineau capul plecat. Trecea cu gând de muncă şi tot ce atingea Era cu viaţă, verde, [...]
Domnul profesor Grosu era un om de toată isprava. Era persoana în care părinţii, cu puţin sens moral, îşi încredinţau copii şi „dreptul de uz” pe care îl posedau asupra acestora. Ştia că educaţia vine odată cu ordinea şi nu scăpa niciun moment pentru a-şi pune în aplicare ideile. Luase sub privirile-i protectoare şi pline [...]
Nu ştiu de ce, până acum ceva timp, am trăit cu impresia că apelativul moş sau nea’ era permis în atribuire persoanelor trecute de 50 de ani. O fi vreo legătură cu fosta vârstă de pensionare sau nu? Nu ştiu. Cert e că n-are nicio legătură cu degradarea fizicului uman, asociat cu vârsta şi indiferent [...]
Patru metri până la impactul cu apa. Din apă, malul arată precum o bucată de pâine ruptă la repezeală, când nici măcar plata la chioşc nu s-a finalizat. Rădăcinile sălciilor triste stau ameţite, ieşite din malul surpat, precum nişte râme pe bucata de pământ secţionată de hârleţul unui pescar voios şi plin de speranţă. Pe mal, vreo şase pepeni [...]
